Sănătatea emoțională a fiecăruia dintre noi depinde și de cunoașterea propriilor limite și de respectarea lor în relațiile pe care le avem cu cei din jur, fie ele personale sau profesionale. Atunci când suntem dispuși să renunțăm, în mod repetat, la limitele noastre, din dorința de a-i mulțumi tot timpul pe ceilalți, riscăm să ne abandonăm propriile nevoi și, în cele din urmă, să fim în dezechilibru cu noi înșine.
Mai mult decât atât, încălcarea limitelor poate afecta, în timp, și legăturile cu oamenii pentru care am fost dispuși să ni le încălcăm: cu cât ne reprimăm mai mult nevoile și cu cât acționăm mai des în dezacord cu valorile personale, cu atât acumulăm mai multă frustrare, mai multă tensiune, mai multă furie care vor ajunge, în cele din urmă, să iasă la suprafață.
Astfel, dacă obișnuiești să le spui „da” celorlalți, cu riscul de a-ți anula propriile nevoi și de a-ți încălca limitele, ia în considerare faptul că acest lucru se poate transforma într-o adevărată povară, pe termen lung: atât în relația cu sinele, cât și în relațiile cu cei din jur.
Cu mult exercițiu, însă, poți să te dezveți de acest obicei. S-ar putea să nu fie confortabil la început și să te simți vinovat(ă) după ce ai spus primele „nu”-uri, însă gândește-te că respectarea limitelor personale este un mod prin care ai grijă de sănătatea ta emoțională și, implicit, de sănătatea (și autenticitatea) relațiilor tale.
De ce e important să înveți să spui nu
În primul rând, când înveți să spui „nu”, acționezi cu respect pentru nevoile și preferințele tale. Te ghidezi după valorile personale. Acționezi conform viziunii pe care o ai asupra vieții.
Iată și un exemplu: unul dintre prietenii tăi vrea să vă întâlniți în fiecare weekend la același restaurant. Deși ție nu ți-a plăcut niciodată locul respectiv, ai acceptat de fiecare dată să mergeți acolo, luni la rând, gândindu-te exclusiv la nevoile și preferințele prietenului tău. Pe ale tale le-ai lăsat deoparte și, mai mult, nici nu le-ai exprimat în fața celuilalt, din dorința de a nu-l supăra. Pentru tine, cel mai important este ca el să se simtă bine și, de aceea, ești dispus(ă) să renunți la propriul confort, de dragul său.
Acesta este doar un exemplu care arată că renunțarea la propriul confort (emoțional, nu neapărat fizic) este o formă de încălcare a limitelor și nevoilor personale.
Astfel, a învăța să spui „nu”, fără să inventezi scuze sau să te justifici, este un mod prin care îți respecți valorile și îți asculți nevoile. Este, până la urmă, un mod prin care ai grijă de tine, dar și de relațiile tale interpersonale, pentru că este important ca persoanele din jur să aibă o perspectivă clară asupra limitelor și nevoilor tale. Vorbind deschis despre ceea ce simți și despre ceea ce crezi de fapt, le oferi o astfel de perspectivă asupra nevoilor tale.
3 moduri prin care poți să spui nu
Spune – pur și simplu
Fără scuze, fără pretexte, fără să distorsionezi realitatea și fără să ocolești adevăratul motiv.
Un coleg de la locul de muncă te roagă în fiecare zi, în pauză, să-i cumperi ceva de la cantină, fiindcă el este mai mereu foarte ocupat? În acele minute tu ai vrea, de fapt, să citești, să te plimbi sau, pur și simplu, să te relaxezi, însă până acum ai acceptat de fiecare dată să-i cumperi de la cantină ceea ce și-a dorit? Spune-i deschis că nu te vei duce la cantină în locul lui, pentru că vrei să te bucuri de pauză și să-ți reîncarci bateriile cu câteva pagini dintr-o carte/ascultând un podcast/plimbându-te în parcul de lângă birou.
În ceea ce privește explicațiile suplimentare, poți să le dai doar dacă simți, dar și în funcție de relația pe care o ai cu persoana căreia îi spui „nu”.
Nu este nimic greșit în a spune, pur și simplu, „nu”.
Acordă atenție tonului și modului în care formulezi mesajul
A spune „nu” nu este echivalent cu a fi nepoliticos.
Asertivitatea nu înseamnă să nu îți pese de cuvintele pe care le alegi și de tonul pe care adresezi mesajul.
Ba dimpotrivă, poți refuza să faci un lucru manifestând, totodată, empatie.
Un amic te-a invitat la o ieșire de grup în weekend, însă preferi ca de data aceasta să stai acasă și să te odihnești? O formulare de tipul „Mă bucur că te-ai gândit la mine și îți mulțumesc, însă voi refuza invitația ta. Am avut o perioadă aglomerată și vreau să îmi petrec sfârșitul de săptămână acasă, odihnindu-mă” exprimă, pe de-o parte, apreciere pentru propunerea lui, iar pe de altă parte – este un mod prin care îți exprimi nevoia personală principală din momentul respectiv (nevoia de odihnă, de relaxare în propriul cămin).
Dacă simți nevoia, prezintă o variantă alternativă
Dacă propunerea pe care ți-o face altcineva îți surâde, doar că nu este momentul potrivit s-o accepți, oferă-i interlocutorului tău o variantă alternativă. Să luăm exemplul anterior: îți dorești să ieși cu prietenii tăi în weekend, doar că acum este mai important, pentru sănătatea ta, să te odihnești. Întreabă-i, însă, când v-ați putea întâlni data viitoare.
În ceea ce privește exemplul prietenului care vrea să mergeți mereu la același restaurant, restaurant care ție, de fapt, nu îți place, ai putea să-ți exprimi părerea sinceră despre locul respectiv, propunându-i să încercați și alte restaurante din zonă, în care să vă simțiți amândoi confortabil.
Concluzie
Când spui „nu”, acționezi în acord cu valorile tale și ai grijă de sănătatea ta emoțională.
În același timp, ești sincer(ă) și autentic(ă) în relațiile cu ceilalți. Îi ajuți pe cei din jur să înțeleagă care sunt, concret, limitele și nevoile tale.
Și, în esență, în timp ajungi să fii în echilibru cu tine, în armonie cu deciziile pe care le iei, în armonie cu alegerile pe care le faci. Și, foarte important, înveți să nu mai simți vină când sau după ce spui „nu”.
