Dacă obișnuiești să te raportezi la realizările celorlalți, fie ele materiale sau de altă natură, la calitățile lor personale sau profesionale și simți de fiecare dată că tot ce ai tu sau ceea ce ești nu este suficient, află că poți să te dezveți de obiceiul de a te compara cu alte persoane.
Ca orice schimbare importantă, și aceasta necesită conștientizare permanentă și exercițiu constant, cu atât mai mult dacă este vorba despre un tipar adânc înrădăcinat înlăuntrul tău, învățat încă din copilărie.
La finalul întregului proces, însă, te vei simți eliberat(ă) de toată această povară pe care ai cărat-o cu tine ani la rând, fără să conștientizezi cât de mult te consumă pe interior și cât de mult ți-a golit „rezervorul” de energie.
Cum orice schimbare începe cu etapa de conștientizare, pentru început este important să înțelegi de ce și cum te afectează comparațiile cu ceilalți.
De ce sunt dăunătoare comparațiile cu ceilalți
Riști să nu-ți mai valorifici resursele într-un mod sănătos
Când te compari cu alte persoane, fie ei colegi de muncă, prieteni apropiați sau oameni pe care i-ai cunoscut recent și, dintr-un motiv sau altul, i-ai catalogat din start ca fiind mult mai buni decât tine, îți îndrepți atenția exclusiv către exterior și riști să nu-ți valorifici resursele interioare într-un mod sănătos.
Iată și un exemplu: dacă ți-ai deschis recent o afacere, care nu prea dă roade, și te raportezi de fiecare dată la afacerile cunoscuților tăi, care merg bine, ajungi să-ți spui că nu ești suficient de bun(ă) în ce faci. Te judeci cu asprime, eventual îți amintești că persoanele cărora afacerile le merg bine au și alte plusuri față de tine, plusuri pe care, în mintea ta, nu le vei avea niciodată, ceea ce înseamnă un consum imens de energie.
Pe de altă parte, dacă ai privi celelalte afaceri ca pe o sursă de inspirație și ai căuta să înțelegi cum au reușit să ajungă aici antreprenorii respectivi, ai putea găsi o soluție pentru situația ta.
Îți compari povestea cu versiuni parțiale ale altor povești
Și, de fapt, când te compari cu ceilalți, îți compari propria poveste cu… povești de „suprafață”. Pentru că nu le știi povestea celorlalți – iar acest lucru este general valabil.
Dacă ai sta de vorbă cu persoanele cu care te compari, ai descoperi că și lor le-a fost, poate, dificil să ajungă în punctul în care sunt acum, că nici călătoria lor personală sau profesională n-a fost lipsită de peripeții. Practic, ai înțelege că te-ai raportat în tot acest timp la versiuni parțiale ale poveștilor lor.
Riști să te îndepărtezi de cei dragi, cu care ajungi să te compari
Mai mult decât atât, comparațiile cu persoane din cercul apropiat pot fi dăunătoare inclusiv pentru dinamica relațiilor cu acestea. Există riscul ca sentimentul de auto-insuficiență să te determine să te îndepărtezi de cei pe care îi consideri mult mai buni decât tine: ai putea crede că nu ești demn(ă) să fii într-un anumit grup de prieteni, într-un anumit grup profesional etc.
Cum poți să te dezveți de obiceiul de a te compara cu ceilalți
- Conștientizează că fiecare dintre noi are propria poveste, propria călătorie de dezvoltare personală și profesională. Când îți compari propria poveste cu povestea altcuiva, compari, de fapt, capitole total diferite de viață.
- Practică recunoștința. Ai putea scrie într-un jurnal care sunt motivele pentru care simți recunoștință. Poate fi unul singur în unele zile – nu contează atât de mult numărul lor, ci conștientizarea faptului că ai de ce să zâmbești, să fii mulțumit(ă) de cine ești.
- Arată-ți blândețe chiar și atunci când trăiești o experiență inconfortabilă (un eșec, de pildă). Nu-ți compara eșecul cu succesul altei persoane. Ține cont de faptul că eșecul este absolut firesc, e o etapă normală din procesul de învățare și dezvoltare. Și celălalt a trecut prin diferite eșecuri – și, cel mai probabil, va mai trece.
- Privește-te într-un mod realist și învață să-ți gestionezi nevoia de perfecțiune. Conștientizează-ți atuurile, dar și limitele. Este normal să nu poți excela în toate domeniile simultan. Și este absolut normal să faci lucrurile suficient de bine. Cineva rezolvă întotdeauna sarcinile de muncă mai repede decât tine? Poate că nu ești la fel de rapid(ă) ca persoana respectivă, însă gândește-te la faptul că ți-ai dezvoltat alte abilități (competențele de comunicare sau de lucru în echipă, de pildă), care te ajută și pentru care ești apreciat(ă). Ia în considerare faptul că e posibil ca persoana cealaltă să se raporteze fix la ele – pentru că sunt șanse mari ca aceia cu care te compari să se compare cu tine sau cu alte persoane, la rândul lor.
- Învață să te raportezi doar la tine – la tine cel/cea de ieri, de acum o săptămână, de acum un an. Și fă-o într-un mod sănătos, realist, blând. Nu te suprasolicita în fiecare zi, din dorința de a fi mereu și mai bun(ă), cel mai bun(ă). Stabilește-ți standarde realiste. Vrei să te apuci de mișcare? S-ar putea să nu fie realist să-ți propui să faci zi de zi câte două ore sau, chiar dacă reușești să te ții de acest obiectiv o vreme, s-ar putea să renunți la el după doar câteva zile sau săptămâni. De aceea, este esențial să-ți setezi obiective fezabile, de care să te ții pe termen lung. Când simți că ai integrat această schimbare firesc în viața ta, poți trece la următorul pas.
- În loc să te compari cu ceilalți, inspiră-te din poveștile și succesele lor. Amintește-ți exemplul cu afacerile, din prima parte a articolului: în loc să te judeci aspru că afacerea ta nu merge bine, în raport cu ale altora, observă cum au reușit, ce strategie folosesc și vezi ce și cum ai putea face tu mai bine, pentru tine. Nu uita că fiecare își scrie povestea în propriul mod. Sigur, povestea cu afacerile e un simplu exemplu, însă abordarea e asemănătoare pentru multe alte situații.
Iată ideea pe care îți sugerăm s-o reții: când privești către ceilalți, evită să te compari. În schimb, privește-le poveștile ca pe surse valoroase de inspirație. Și învață să admiri pur și simplu succesele altora… și chiar să te bucuri pentru ele.
Gând de final
După cum ți-am spus de la început, să te dezveți de un obicei pe care l-ai urmat ani la rând e călătorie de durată, care necesită conștientizare și exercițiu constant. Privește, însă, această călătorie (eliberatoare!) ca pe o parte esențială din evoluția ta personală.
