Vindecarea rănilor interioare, schimbările esențiale pe care ne-am dori să le facem in viața noastră, construirea unei relații armonioase cu sinele, precum și a unor relații interpersonale sănătoase depind de înțelegerea propriului univers emoțional. Doar învățând să ne împrietenim cu emoțiile noastre și renunțând la clasificarea lor în emoții pozitive/emoții negative, putem găsi starea de echilibru lăuntric.
Nu de puține ori, însă, se întâmplă să ne neglijăm emoțiile, să le reprimăm pe cele despre care am învățat, cel mai probabil în copilărie, că sunt negative, indezirabile, rușinoase și să fugim, în schimb, după așa-numitele emoții pozitive, cea mai râvnită fiind, cu siguranță, fericirea. În goana continuă după fericire, respingem tristețea, frica, furia, însă anularea acestor emoții – absolut firești, de altfel – prezintă un risc iminent: momentul în care, istoviți de toate emoțiile înmagazinate și neconsumate, le refulăm.
Tocmai de aceea, este sănătos să învățăm să-i dăm spațiul cuvenit fiecărei emoții pe care o simțim. Să stăm cu ea, să nu o judecăm, să nu o alungăm, ci pur și simplu să o observăm, să o acceptăm și să o lăsăm să se consume în ritmul ei – ritm care poate să difere de la o persoană la alta și de la o experiență trăită la alta.
Dar cum putem învăța să trăim în armonie cu propriile emoții? Și ce sunt, în esență, emoțiile? Avem cu adevărat nevoie de emoții? Cum se manifestă ele în corp?
Ce sunt emoțiile?
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă înlăuntrul nostru atunci când simțim o emoție, este important să știm ce reprezintă, de fapt, emoțiile, din perspectivă psihologică.
Potrivit definiției date de American Psychological Association, fiecare emoție se definește prin prisma a trei elemente fundamentale: experiența subiectivă, răspunsul fiziologic și răspunsul comportamental.
Experiența subiectivă
Experiența subiectivă se referă la o situație sau un eveniment în fața căruia simțim o anumită emoție sau un cumul de emoții, care se manifestă diferit de la o persoană la alta.
De pildă, pierderea unui prieten drag este o experiență la care oamenii pot reacționa diferit: în timp ce unii simt o tristețe profundă, alții simt tristețe amestecată cu furie sau frică. Pe de altă parte, obținerea unui nou loc de muncă poate fi, pentru unii dintre noi, un motiv de bucurie, iar pentru alții – un stimul care generează frică.
Răspunsul fiziologic
Răspunsul fiziologic constă în ceea ce se petrece la nivelul corpului atunci când simțim o emoție: de pildă, anxietatea este asociată, în general, cu palpitațiile, iar frica este asociată cu un ritm cardiac accelerat.
Răspunsul comportamental
Răspunsul comportamental se referă, practic, la exprimarea propriu-zisă a emoției simțite: zâmbetul indică bucurie, lacrimile pot indica tristețe, frică sau, dimpotrivă, bucurie.
Ce este interesant de menționat este faptul că răspunsurile comportamentale sunt modelate de factori exteriori (cultură, reguli sociale, reguli familiale). Un bun exemplu în acest sens este „interdicția” pe care unii copii o primesc de la părinți atunci când plâng, fie de tristețe, de furie sau dintr-un amestec al celor două emoții: „Nu e frumos să plângi!”, „Nu mai plânge, vor râde alte persoane de tine!”, „Nu ai de ce să plângi, ești mare de acum!” Astfel, ei ajung, inclusiv în viața de adulți, să-și reprime tristețea sau furia și, implicit, să-și „anuleze” răspunsul comportamental aferent acesteia (plânsul), pe care îl asociază cu o acțiune negativă, rușinoasă, indezirabilă.
